Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porți-
Acolo cioclii își bat joc de morți,
Și-am râs un râs de vagabond.
O, râsul ființei vagabonde...
Și ce-am văzut era straniu
Într-un copac am găsit un craniu,
Pe o cruce niște cozi blonde.
vezi mai multe poezii de: George Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.